Poezia Noi şi pământul arz ca temă iubirea, ca lege a universului. Ideea este că evoluţia eu-lui poetic „Lumina ce-o simt/năvălindu-mi în piept când te văd/ oare nu e un strop din lumina/ creată în ziua dintâi,/ din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?” (Lumina).De aceea momentul de geneză al lumii, dar şi al universului poetic blagian este în versul: „Să fie lumină!”. Această geneză este văzută ca „o sete de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi/o sete de lume şi soare”, şi nu ca o geneză a spiritului uman, ca o iradiere a Duhului Sfânt. De aceea Poetul, asemeni lui Adam, este pământul, aşa cum o sugerează în poezia cu acest nume. Acesta generează viaţa, adică pe Eva: „Ca să-1 aud mai bine mi-am lipit/de glii urechea — îndoielnic şi supus —/şipe sub gliiţi-am auzit/ a inimei bătaie zgomotoasă./Pământul răspundea “. De aceea, în poezia Pământul, avem o geneză a eului poetic la nivelul arhetipal al principiului primordial pământul. în poezia Noi şipământul‘avem o sublimare la acest nivel, determinată de focul iubirii biologice. Semnificative sunt în acest sens versurile: „în noaptea asta-n care cad/ atâtea stele, tânărul tău trup/ de vrăjitoare-mi arde-n braţe/ ca-n flăcările unui rug”.Sublimarea iubirii la acest nivel determină o incinerare a întregului univers, pe baza profundelor corespondenţe dintre om şi univers: „în zori când ziua va aprinde noaptea, când scrumul nopţii o să piară dus/ de-un vânt spre-apus,/ în zori de zi aş vrea să fim şi noi/ cenuşă/noi şi — pământul”.Ca pasărea Phönix, care-şi dă foc şi renaşte din propria cenuşă, eul poetului renaşte, la nivelul afectiv, în poezia în lan, spre a trăi o nouă sublimare în poezia Tămâie şi fulgi, ca etapă In Marea Trecere. Succesiunea acestor renaşteri şi sublimări se reia mereu. în ciclul în Marea Trecere avem o renaştere în poezia înviere de toate zilele: „O înviere e pretutindeni, pe drum şi-n lumina deşteaptă./Ochii mi se deschid limpezi, şi sunt împăcat/ ca fântânile din imperiul lutului”, care începe cu un ciclu de elegii ce consemnează această sublimare mai subtilă a eu-lui. Astfel, în Către cititori, eul poetic ia forma cuvintelor ce se transformă în lacrimi: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit/ aşa demult să plângă şi n-au putut”. în poeziaPsalm avem versurile „… Mă dezbrac de trup ca de o haină pe care-o laşi în drum”. Limita trecerii spre interior o găsim consemnată în elegia Un om s-apleacă peste margine („Sufletul / îmi cade în adânc/alunecând ca un inel/ dintr-un deget slăbit de boală”). Este un alt moment de sfârşit al unei etape: „ Vino sfârşit, aşterne cenuşă pe lucruri”.Penetrarea în interiorul eu-lui formează substanţa, problematica volumelor La cumpăna apelor, La curţile dorului. Semnificative sunt poeziile: Munte vrăjit, La cumpăna apelor, Naştere, La curţile dorului, ca mod de a intra într-o altă lume, a dorului: „Oaspeţi suntem în tinda noii lumini/la curţile dorului. Cu cerul vecini.”
determină o alternanţă permanentă între euforia trăirii sentimentului de iubire şi tristeţea ce însoţeşte fiecare sfârşit.Dacă în estetica romantică sentimentul de iubire constituia, alături de sentimentul naturii, substanţa inefabilă a lirismului, în estetica expresionistă iubirea devine o problemă, o etapă în evoluţia eu-lui, o permanentă restructurare a înţelegerii ei, ca urmare a penetrării în interior spre conştiinţa de sine. Eu-l poetic este centrul generator al universului poetic, care trebuie să reia procesul firesc al generării omului şi a lumii create de Dumnezeu. Poetul este un imitator al actului divin, spre a cunoaşte esenţa procesului de creaţie cu fapta. în estetica expresionistă tema, eroii, conflictul, problematica sunt structurate pe conceptul de cunoaştere, pentru că toate filosofiile au considerat că sensul fundamental al existenţei este cunoaşterea. Aceasta este eroarea. Sensul vieţii este dobândirea mântuirii şi sfinţirii sufletului, a desăvârşirii spirituale, a înfierii spre a deveni fiu al împărăţiei lui Dumnezeu, fiu al Luminii. De aceea Lucian Blaga nu înţelege valoarea simbolului Lumină din Lumină din crezul creştin şi crede că iubirea lumească este un strop din lumina cerească: 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu