luni, 29 iulie 2013
Referat Carol Al V
Carol al V-lea a mostenit un imperiu vast, care parea sa domine Europa secolului XVI. Dar dimensiunile imperiului erau mai degraba o sursa de slabiciune decât de putere si, timp de 36 de ani, Carol a înfruntat mari dificultati.
Referat Fratii Jderi
Mihail Sadoveanu:
Fratii Jderi - prezentare generala
Capodopera romanului istoric sadovenian; o trilogie închinata unei epoci eroice si unei personalitati de dimensiuni mitice: Stefan cel Mare.
În tesatura romanului Sadoveanu a introdus si motive din balade populare românesti: Corbea, Gruia lui Novac, Chira chiralina. De asemenea a mai folosit elemente reale, controlabile documentar. Aceste fapte, evenimente reale le-a tratat însa cu libertatea fictiunii artistice: a imaginat scene, dialoguri, a creat personaje, a reconstituit tabloul de epoca, toate dând senzatia de viata reala, autentica. Faptele, personajele sunt credibile pentru ca Sadoveanu a dovedit o intuitie si o capacitate rara de a insufla viata trecutului istoric.
Nu întâmplator Sadoveanu se opreste asupra Moldovei secolului al XV.-lea si asupra domniei lui Stefan cel Mare. El vede în acest timp o epoca de echilibru, de stabilitate si de armonie, iar în figura lui Stefan cel Mare, un conducator ideal.Criticul literar Nicolae Manolescu considera, ca din acest punct de vedere, romanele istorice sunt niste proiectii utopice: dezamagit de societatea în care traia, romancierul îsi cauta refugiul în trecut, într-o perioada arhaica, caracterizata prin stabilitate si armonie sociala.
Astfel în Fratii Jderi ne ofera modelul unei democratii taranesti, condusa de Stefan cel Mare, care reuneste calitatile înteleptului cu cele ale viteazului.
Fratii Jderi - prezentare generala
Capodopera romanului istoric sadovenian; o trilogie închinata unei epoci eroice si unei personalitati de dimensiuni mitice: Stefan cel Mare.
Geneza:
La baza romanului sta o vasta documentatie. Romancierul a consultat cronicile moldovene - Neculce, Ureche. Din cronica lui Neculce a retinut mai ales legendele, în care era evocata figura domnitorului, legende grupate în O sama de cuvinte; de asemenea a mai consultat Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir. Romancierul a mai avut în vedere si lucrarile înaintasilor sai, care evocau figura lui Stefan cel Mare: Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu.În tesatura romanului Sadoveanu a introdus si motive din balade populare românesti: Corbea, Gruia lui Novac, Chira chiralina. De asemenea a mai folosit elemente reale, controlabile documentar. Aceste fapte, evenimente reale le-a tratat însa cu libertatea fictiunii artistice: a imaginat scene, dialoguri, a creat personaje, a reconstituit tabloul de epoca, toate dând senzatia de viata reala, autentica. Faptele, personajele sunt credibile pentru ca Sadoveanu a dovedit o intuitie si o capacitate rara de a insufla viata trecutului istoric.
Nu întâmplator Sadoveanu se opreste asupra Moldovei secolului al XV.-lea si asupra domniei lui Stefan cel Mare. El vede în acest timp o epoca de echilibru, de stabilitate si de armonie, iar în figura lui Stefan cel Mare, un conducator ideal.Criticul literar Nicolae Manolescu considera, ca din acest punct de vedere, romanele istorice sunt niste proiectii utopice: dezamagit de societatea în care traia, romancierul îsi cauta refugiul în trecut, într-o perioada arhaica, caracterizata prin stabilitate si armonie sociala.
Astfel în Fratii Jderi ne ofera modelul unei democratii taranesti, condusa de Stefan cel Mare, care reuneste calitatile înteleptului cu cele ale viteazului.
Referat Caracterizarea Mesterului Manole
CARACTERIZAREA MESTERULUI MANOLE
Lucian Blaga, unul dintre scriitorii literaturii romane, a manifestat o bogata activitate literara, dovada fiind operele sale: poezii (“Poezii”, “Lauda somnului”, “La cumpana apelor”, “Poemele luminii”), piesele de teatru (“Zamolxe”, “Anton Pann”, “Arca lui Noe”, “Mesterul Manole”) sau lucrarile sale de eseistica, filozofie, aforisme si memorialistica (“Filozofia stilului”, “Trilogia cunoasterii”, “Spatiul mioritic”, “Geneza si sensul culturii”, “Pietre pentru templul meu”).
Drama “Mesterul Manole” a aparut in 1927 la Sibiu, iat in 1929 are loc premiera piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este o drama mitica expresionista si de idei, datorita influentelor mitice si expresioniste pe care le are.
Tema piesei o constituie destinul tragic al creatorului, stapanit de patima sa, ca de o boala.
Personajul central al dramei de idei “Mesterul Manole” este mesterul Manole, la care se raporteaza toate celelalte personaje. El este creatorul de arta, un martir al frumosului, deoarece creatia inseamna pentru el, patima si mistuire: “Launtric, un demon striga: cladeste! Pamantul se impotriveste si striga: jertfeste!…”
Portretul fizic al lui Manole este foarte sumar schitat, lipsind cu desavarsire. Singura trasatura fizica mentionata si ilustrata prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje, mai precis de Mira, este ca are “par negru”.
Celelalte trasaturi ale lui Manole sunt puse in evidenta atat prin mijloace de caracterizare directa, cat si prin mijloace de caracterizare indirecta.
Lucian Blaga, unul dintre scriitorii literaturii romane, a manifestat o bogata activitate literara, dovada fiind operele sale: poezii (“Poezii”, “Lauda somnului”, “La cumpana apelor”, “Poemele luminii”), piesele de teatru (“Zamolxe”, “Anton Pann”, “Arca lui Noe”, “Mesterul Manole”) sau lucrarile sale de eseistica, filozofie, aforisme si memorialistica (“Filozofia stilului”, “Trilogia cunoasterii”, “Spatiul mioritic”, “Geneza si sensul culturii”, “Pietre pentru templul meu”).
Drama “Mesterul Manole” a aparut in 1927 la Sibiu, iat in 1929 are loc premiera piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este o drama mitica expresionista si de idei, datorita influentelor mitice si expresioniste pe care le are.
Tema piesei o constituie destinul tragic al creatorului, stapanit de patima sa, ca de o boala.
Personajul central al dramei de idei “Mesterul Manole” este mesterul Manole, la care se raporteaza toate celelalte personaje. El este creatorul de arta, un martir al frumosului, deoarece creatia inseamna pentru el, patima si mistuire: “Launtric, un demon striga: cladeste! Pamantul se impotriveste si striga: jertfeste!…”
Portretul fizic al lui Manole este foarte sumar schitat, lipsind cu desavarsire. Singura trasatura fizica mentionata si ilustrata prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje, mai precis de Mira, este ca are “par negru”.
Celelalte trasaturi ale lui Manole sunt puse in evidenta atat prin mijloace de caracterizare directa, cat si prin mijloace de caracterizare indirecta.
Referat Cunoasterea de sine
Cunoasterea de sine
1. Personalitatea
Fiecare dintre noi are un mod obisnuit de a se comporta, care poate fi reperat în diferite categorii de situatii particulare. De exemplu, în situatiile ce favorizeaza interactiunile sociale, anumite persoane au mai curând atitudini rezervate, în timp ce altele cauta contactul cu ceilalti.
Se pot deci, desprinde în ansamblul comportamentelor noastre configuratii, nuclee coerente, relativ stabile, care ne permit sa distingem indivizii între ei. Acestea constituie personalitatea.
Dincolo de opozitia, dar mai ales de complementaritatea dintre diferitele abordari ale personalitatii, se poate spune (cf. Jean-Claude Filloux) ca personalitatea este unica, proprie unui individ (chiar daca acesta are trasaturi comune cu altii), ca ea nu este numai o suma, un tot de functii, ci o organizare, o integrare (chiar daca aceasta integrare nu se realizeaza totdeauna). În plus, personalitatea este temporala (ea este, totdeauna, aceea a unui individ care traieste istoric într-un anume context, într-un anume mediu) si nefiind nici stimul, nici raspuns, ea se afirma ca un stil, prin intermediul comportamentelor. Relativ stabila la adult, personalitatea este în constructie, în dezvoltare la copil.
Diversele teorii ale personalitatii încearca sa explice diferitele configuratii si coerenta lor invocând variabile motivationale, cognitive, învatarea sociala sau proprietatile biologice ale organismului.
Este clar ca studiul personalitatii (observarea, descrierea si explicarea acesteia) este o activitate ce concura (pentru sine si pentru ceilalti) la "cunoasterea de sine". Sunt posibile mai multe abordari, globale sau analitice.
2. Metodele de studiu al personalitatii
Se pot distinge doua tipuri de abordari: cele clinice si cele ce utilizeaza mijloace de observatie controlate.
1. Personalitatea
Fiecare dintre noi are un mod obisnuit de a se comporta, care poate fi reperat în diferite categorii de situatii particulare. De exemplu, în situatiile ce favorizeaza interactiunile sociale, anumite persoane au mai curând atitudini rezervate, în timp ce altele cauta contactul cu ceilalti.
Se pot deci, desprinde în ansamblul comportamentelor noastre configuratii, nuclee coerente, relativ stabile, care ne permit sa distingem indivizii între ei. Acestea constituie personalitatea.
Dincolo de opozitia, dar mai ales de complementaritatea dintre diferitele abordari ale personalitatii, se poate spune (cf. Jean-Claude Filloux) ca personalitatea este unica, proprie unui individ (chiar daca acesta are trasaturi comune cu altii), ca ea nu este numai o suma, un tot de functii, ci o organizare, o integrare (chiar daca aceasta integrare nu se realizeaza totdeauna). În plus, personalitatea este temporala (ea este, totdeauna, aceea a unui individ care traieste istoric într-un anume context, într-un anume mediu) si nefiind nici stimul, nici raspuns, ea se afirma ca un stil, prin intermediul comportamentelor. Relativ stabila la adult, personalitatea este în constructie, în dezvoltare la copil.
Diversele teorii ale personalitatii încearca sa explice diferitele configuratii si coerenta lor invocând variabile motivationale, cognitive, învatarea sociala sau proprietatile biologice ale organismului.
Este clar ca studiul personalitatii (observarea, descrierea si explicarea acesteia) este o activitate ce concura (pentru sine si pentru ceilalti) la "cunoasterea de sine". Sunt posibile mai multe abordari, globale sau analitice.
2. Metodele de studiu al personalitatii
Se pot distinge doua tipuri de abordari: cele clinice si cele ce utilizeaza mijloace de observatie controlate.
Referat Omul
"OMUL S-A NASCUT LIBER, ÎNSA PRETUTINDENI ESTE TINUT IN LANTURI"
Rousseau
Spunem ca omul s-a nascut liber...oare de ce sustinem acest lucru fara nici un sens? Omul nu se naste liber. Afirmatia aceasta o fac doar cei ce vad omul ca pe orice alta fiinta, poate chiar ca pe un animal. Da, despre un animal salbatic, nascut în jungla putem spune ca se naste liber. Din momentul primei rasuflari, el e independent, uneori nu intra in contact nici macar cu cea care i-a dat viata, nu are legi care sa-l constrânga, în functie de care sa traiasca.Este liber.
Omul însa este mai mult decât un animal, este mai mult decât conceptia de fiinta în ansamblu; este un sistem complex format din doua subsisteme: trup si suflet. Din aceste subramuri, numai unul are capacitatea de a fi liber, sufletul. Însa nici aceasta libertate nu este totala deoarece interdependenta dintre trup si suflet, nu-i permite celui din urma sa fie detasat de primul si lanturile ce tin trupul împiedicându-l sa fie liber, prind implicit în strânsoarea lor si o parte a sufletului. Pentru ca partea spirituala a omului sa fie cu adevarat libera ar fi necesara o divizare totala a cele doua subsisteme, fapt imposibil din pricina interdependentei ce exista între ele.
Dar sunt acele lanturi imposibil de frânt? Parerea mea este ca fiinta umana a fost prinsa si pusa în aceste lanturi înca din primul pas facut înafara regnului animal din care a evoluat. Asadar lanturile, constrângerile cele mai importante provin din chiar conditia umana, care nu poate fi depasita. Iluzia ca omul îsi poate depasi conditia umana este provocata de acelasi factor ce genereaza si iluzia libertatii, anume dorinta de a rupe lanturile. Aceasta doleanta se hraneste cu iluziile create chiar de ea si stimuleaza viata, asigura continuitatea ei.
Caracterul social al omului este un element ce nu-i permite sa fie liber. Dependenta de cei din jur face din fiinta umana, un prizonier de frica singuratati
Rousseau
Spunem ca omul s-a nascut liber...oare de ce sustinem acest lucru fara nici un sens? Omul nu se naste liber. Afirmatia aceasta o fac doar cei ce vad omul ca pe orice alta fiinta, poate chiar ca pe un animal. Da, despre un animal salbatic, nascut în jungla putem spune ca se naste liber. Din momentul primei rasuflari, el e independent, uneori nu intra in contact nici macar cu cea care i-a dat viata, nu are legi care sa-l constrânga, în functie de care sa traiasca.Este liber.
Omul însa este mai mult decât un animal, este mai mult decât conceptia de fiinta în ansamblu; este un sistem complex format din doua subsisteme: trup si suflet. Din aceste subramuri, numai unul are capacitatea de a fi liber, sufletul. Însa nici aceasta libertate nu este totala deoarece interdependenta dintre trup si suflet, nu-i permite celui din urma sa fie detasat de primul si lanturile ce tin trupul împiedicându-l sa fie liber, prind implicit în strânsoarea lor si o parte a sufletului. Pentru ca partea spirituala a omului sa fie cu adevarat libera ar fi necesara o divizare totala a cele doua subsisteme, fapt imposibil din pricina interdependentei ce exista între ele.
Dar sunt acele lanturi imposibil de frânt? Parerea mea este ca fiinta umana a fost prinsa si pusa în aceste lanturi înca din primul pas facut înafara regnului animal din care a evoluat. Asadar lanturile, constrângerile cele mai importante provin din chiar conditia umana, care nu poate fi depasita. Iluzia ca omul îsi poate depasi conditia umana este provocata de acelasi factor ce genereaza si iluzia libertatii, anume dorinta de a rupe lanturile. Aceasta doleanta se hraneste cu iluziile create chiar de ea si stimuleaza viata, asigura continuitatea ei.
Caracterul social al omului este un element ce nu-i permite sa fie liber. Dependenta de cei din jur face din fiinta umana, un prizonier de frica singuratati
Alexandru Lapusneanul
Alexandru Lapusneanul
de Costache Negruzzi
Negruzzi este creatorul nuvelei istorice românesti. Nuvela Alexandru Lapusneanul a fost publicata în primul numar al revistei Dacia Literara în anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodopera, o culme neîntrecuta pâna în prezent.
Adevar si fictiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informatia despre întoarcerea lui Lapusneanul împotriva dorintei marilor boieri si episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetarile recente pun în lumina faptul ca Lapusneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47 de boieri si ca mai aspra era sotia sa. Vinovat de acesta deformare este însa cronicarul Ureche. Important însa este, ca pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul si imaginatia sa- a reusit sa creeze o fictiune credibila.
Nuvela înfatiseaza întâmplari din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. Este o perioada framântata, tensionata din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.
Structura nuvelei: nuvela este alcatuita din patru parti, fiecare având un moto semnificativ.
1. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! - ilustreaza hotarârea lui Lapusneanul de a ocupa tronul împotriva dorintei marilor boieri
2. Ai sa dai sama, doamna! - sunt cuvintele rostite de vaduva unui boier si adresate doamnei Ruxandra, ca o amenintare pentru crimele înfaptuite de sotul ei
3. Capul lui Motoc vrem! - exprima nemultumirea poporului din cauza numeroaselor dari si din cauza asupririi boieresti
4. De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! - sunt cuvintele lui Lapusneanul, care, revenit la realitate, îi ameninta pe cei care voiau sa-l calugareasca.
de Costache Negruzzi
Negruzzi este creatorul nuvelei istorice românesti. Nuvela Alexandru Lapusneanul a fost publicata în primul numar al revistei Dacia Literara în anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodopera, o culme neîntrecuta pâna în prezent.
Adevar si fictiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informatia despre întoarcerea lui Lapusneanul împotriva dorintei marilor boieri si episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetarile recente pun în lumina faptul ca Lapusneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47 de boieri si ca mai aspra era sotia sa. Vinovat de acesta deformare este însa cronicarul Ureche. Important însa este, ca pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul si imaginatia sa- a reusit sa creeze o fictiune credibila.
Nuvela înfatiseaza întâmplari din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. Este o perioada framântata, tensionata din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.
Structura nuvelei: nuvela este alcatuita din patru parti, fiecare având un moto semnificativ.
1. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! - ilustreaza hotarârea lui Lapusneanul de a ocupa tronul împotriva dorintei marilor boieri
2. Ai sa dai sama, doamna! - sunt cuvintele rostite de vaduva unui boier si adresate doamnei Ruxandra, ca o amenintare pentru crimele înfaptuite de sotul ei
3. Capul lui Motoc vrem! - exprima nemultumirea poporului din cauza numeroaselor dari si din cauza asupririi boieresti
4. De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! - sunt cuvintele lui Lapusneanul, care, revenit la realitate, îi ameninta pe cei care voiau sa-l calugareasca.
Teoria relativitatii restranse
Legile mecanicii clasice, nerelativiste sunt verificate de datele experimentale când vitezele relative considerate au valori mult mai mici decât viteza luminii. În cazul vitezelor relative mai ridicate, comparabile cu viteza luminii, legile si principiile de baza trebuie sa fie modificate si reformulate în functie de o teorie mai generala. Mecanica clasica, nerelativista, constituie un caz limita al acestei teorii.
Aceasta teorie în care se formuleaza legile generale ale fenomenelor fizice în forma valabila si la viteze relative foarte mari ale corpurilor, pentru care legile formulate în fizica clasica prerelativista nu mai sunt confirmate de experienta, poarta numele de teoria relativitatii restrânse.
Relativitatea restrânsa nu este o teorie fizica, în sensul ca ea nu este teoria vreunui fenomen particular. Teoria relativitatii restrânse constituie, în esenta, o cinematica si ea formuleaza baza teoriilor care vor fi în mod obligatoriu “relativiste”, dar vor conserva domeniul lor explicativ particular.
Teoria relativitatii restrânse este, esentialmente, opera lui Albert Einstein (1905); însa trebuie sa se sublinieze rolul important al precursorilor acestei teorii precum H. A. Lorentz, Jules Henri Poincar( si Paul Langevin. Teoria relativitatii restrânse se limiteaza la cazul sistemelor de referinta în miscare rectilinie uniforma unele în raport cu altele, limitare justificata în studiul fenomenelor unde influenta gravitatiei este neglijabila. De altfel, datorita acestui fapt ea poarta numele de teoria relativitatii restrânse.
Aceasta teorie în care se formuleaza legile generale ale fenomenelor fizice în forma valabila si la viteze relative foarte mari ale corpurilor, pentru care legile formulate în fizica clasica prerelativista nu mai sunt confirmate de experienta, poarta numele de teoria relativitatii restrânse.
Relativitatea restrânsa nu este o teorie fizica, în sensul ca ea nu este teoria vreunui fenomen particular. Teoria relativitatii restrânse constituie, în esenta, o cinematica si ea formuleaza baza teoriilor care vor fi în mod obligatoriu “relativiste”, dar vor conserva domeniul lor explicativ particular.
Teoria relativitatii restrânse este, esentialmente, opera lui Albert Einstein (1905); însa trebuie sa se sublinieze rolul important al precursorilor acestei teorii precum H. A. Lorentz, Jules Henri Poincar( si Paul Langevin. Teoria relativitatii restrânse se limiteaza la cazul sistemelor de referinta în miscare rectilinie uniforma unele în raport cu altele, limitare justificata în studiul fenomenelor unde influenta gravitatiei este neglijabila. De altfel, datorita acestui fapt ea poarta numele de teoria relativitatii restrânse.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)